Desi exista peste 17,000 de institutii de invatamant superior in lumea intreaga, s-a dezvoltat aproape o obsesie spre aspiratia de a atinge statutul si a avea traiectoria potrivita de a intra in top 100. Ranking-urile reprezinta in fond scoruri ponderate, masuri metrice  ce evalueaza intreaga activitate academica pe doar cateva dimensiuni. Scorurile agregate sunt exprimate sub forma cifrica ce le plaseaza pe un rang numeric ce permit compararea lor si evaluarea exacta a distantei intre locul 1 si 20, 20 si 100 s.a.md. Datorita insuficientei ce priveste comparabilitatea datelor in predare si invatare, servicii si activitati specifice, rankingurile globale, in particular se sprijina intr-o masura mult prea mare pe date de cercetare si peer review. Intrebarea care se pune mai ales cu privire la efectul rankingurilor e daca impun o masura pentru toti, o norma pe care fiecare institutie de invatamant superior ar trebui s-o urmeze? Si daca putem potrivi toate institutiile pe acelasi calapod?

Impactul ranking-urilor

Deoarece noile institutii obtin consistent scoruri ce le plaseaza in urma celor obtinute de universitatile ‘de traditie’, se formeaza un cerc vicios in care universitatile de elita isi intaresc statutul in acest exercitiu de vanitate. Fiind deseori luate drept criteriu in distribuirea fondurilor intr-o institutie, sau chiar in sectorul inv. superior de catre guverne, rankingurile au ajuns sa influenteze procesele de luare a deciziilor, de comportamentul institutional si curentele inn politicile publice educationale. In jocul selectiei spre topul listei, universitatile sunt precum studentii constiinciosi (lipsiti de perspectiva critica  de ansamblu asupra muncii lor): isi concentreaza resursele spre activitati ce pot imbunatati pozitia institutionala, formand sau reformand politicile de recrutare a studentilor si angajatilor astfel incat noi veniti sa se potriveasca cu o mai buna pozitionare in rankinguri si iata inca o forma de de accentuare a inegalitatii sociale. De retinut, a avea standarde nu egaleaza a avea standardele ranking-urilor. Standardele se impun la toate nivelele, presupun un termen calitativ de referinta, in timp ce rankingurile au dimensiuni limitate ce pretind o evaluare generala a institutiei de inv. superior.

Rankingurile influenteaza intr-o masura destul de ridicata si parteneriatele institutionale la nivel national si international, afecteaza calitatea relatiilor intre institutii si programe de cercetare, iar formele de suport si deschirea spre noi asocieri si parteneriate vor suferi in functie de plasarea lor in randurile celor ‘importanti’.

…cu toate astea e frumos sa fi in top, si sa ai ca termen de referinta un clasament care spune despre tine ca esti ‘Miss Romanian University’. Ce sens are misiunea institutionala in acest caz? Ce rost gasim in existenta diversitatii institutiilor (in termen de misiune, programe, target, etc)? si mai ales ce rol mai au standardele de asigurare a calitatii?

Filed under: Educatie ]]> http://eduwords.wordpress.com/2010/06/28/miss-rankings/feed/ 0 melindapsy http://eduwords.wordpress.com/2010/04/11/parcul-herastrau-loc-de-promenada/ http://eduwords.wordpress.com/2010/04/11/parcul-herastrau-loc-de-promenada/#comments Sun, 11 Apr 2010 12:05:27 +0000 melindapsy http://eduwords.wordpress.com/?p=112 ]]> Micul Paris are o mandrete de parc, construita dupa perioada interbelica in jurul lacului cu acelasi nume, Herastrau; e tot ce-si poate dori un el si-o ia intr-o plimbare de-o seara, un jogger care-si face exercitiile cardiace de dimineata, un catel ce-si cauta pomul, cativa skateri care-si practica flipurile, un iubitor al naturii care evadeaza din poluarea orasului si eu care-mi cautam banca, sa-mi poposesc ochii pe o carte interesanta. Ca paranteza, dadusem din intamplare de ea prin biblioteca unui amic si ma rodea curiozitatea (dupa ce vazusem si filmul) s-o rasfoiesc. Dupa ce-am adulmecat pe indelete cateva capitole din “Sex and the City”, m-a cuprins zgribulitul de la vantul rece al mestecenilor si m-am ridicat sa-mi rasfat privirea prin imprejurimile celui mai mare parc din Romania. Am trecut destul de des prin Bucuresti, insa abia acum mi-am acordat ragaz sa descopar Herastraul. Prin firescul activitatilor parcului, m-a surprins in mod placut un batranel 55+ ce se invartea pe role,  mi-a exaltat narile proaspatul miros al ierbii taiate, m-au fascinat vizual fazanii si lebedele negre, cativa pomi infloriti si  undele lacului. M-au surprins mai putin placut noile bancute cu sigla si numele Bucuresti-ului gravat pe ele (pesemne o forma de branding, mult prea fatisa in opinia mea), m-a intristat sa dau peste pugi de snacksuri prin aleele din Parcul Japonez, sa ma impiedic in gropile din zonele dimprejurul lacului unde s-a stricat asfaltul (probabil de la Ceasca incoace), sa vad indicatoarele parcului roase si vechi, de te-intrebi daca nu cumva au dat ciocanitoarele in ele de s-au stricat in felul acesta, sa descopar Muzeul Etnografic in paragina, cateva sarace pasari ale lacului ingradite in cativa zeci de metri de laculet si tristii pauni aflati intr-o cusca de 3×3 in mijlocul parcului; Peste toate astea am dat nas in nas cu o placa din fata lacului avand mesajul scris mare si grosolan:”Aici nu se scalda, nu e piscina ta!”. Gandidu-ma la motivele pentru care cineva si-ar dori sa se scalde in apa aceasta urat mirositoare, am avansat spre o zona amenajata din stanga lacului, unde am regasit niste busturi  plantate in pamant, sculpturi maronii ce-mi ajungeau pana la brau. Puteau linistit sa concureze  in topul celor mai urate sculturi din lume caci in mine au reusit sa inspire ceva grotesc.

Nu e Versailles si sunt sigura ca dimensiunile sale (peste 110 h) fac dificila intretinerea, caci tine de noi toti sa pastram curatenia si sa nu-i batatorim iarba, mergand pe alei, insa respectul se si da si atunci te astepti de la o administratie a unei capitale, de la administratia celui mai mare parc din tara sa respecte natura si vietatile sale, sa respecte trecatorii si peisagistica locului. Caci pentru a n-a oara riscam sa  intram in modalitatile noastre preferate de a face fata problemelor orasului: conformarea sau scandalizarea prin ridiculizare. Nici una nici cealata nu ne ajuta, nu ne fac mai frumosi, nici mai destepti si parcurile noastre isi vor reprezenta pe drept oamenii ce o strabat.

…si atunci ce e de facut?

Despre altfel doresc sa va vorbesc, despre o “altfel” de educatie, despre o “altfel” de abordare asupra educatiei, despre un “altfel de inceput”.  “Altfel” ca atunci cand Sistem a folosit tobele ca sa-si exprime muzica, ca atunci cand Picasso a folosit altfel de metode ca sa se exprime in pictura (sfumato) si exemplele continua.. caci ele sunt expresia inovatiei in societate.

Suntem pregatiti sa incepem un nou an scolar “altfel”?, cu un nou pachet de legi?, cu o mai larga deschidere, mai putin din compulsivul scepticism in care ne aflam sau vom fi condamnati sa ne gasim scuze pentru ca lucrurile merg prost?, doar suntem “in criza economica”.

“So go ahead. Fall down. The world looks different from the ground.” Oprah Winfrey

“Experience is not what happens to you. It is what you do with what happens to you.” Aldous Huxley

Un astfel de soft disponibil pentru verificarea textelor online e: strike plagiarism si are urmatoarele avantaje:

• Posibilitatea de a supune mai multe texte spre analiză;
• Protejarea originalităţii a textului deja verificat;
• Fiecare lucrare verificată va fi stocată în sistem şi ulterior comparată cu noile texte date spre analiză;
• Conditii flexibile privind cantitatea documentelor solicitate a fi verificate;
• Conditii flexibile privind timpul scurs in verificarea documentelor;
• Proceduri acurate de verificare a textelor;

Alte softuri renumite: The Turnitin WriteCycle (cu peste 10 milioane de pagini adunate şi arhivate) şi iThenticate Content Protection (utilizat in peste 9500 de instituţii academice) se utilizează cu succes în alte universităţi prestigioase.

…vom vedea ceva exemple de buna practica de combatere a plagiatului prinzând curaj prin instituţiile din ţara?

sau cu alte cuvinte Gala Profilor Tari! Probabil ati văzut promovarea TV, sau radio şi mai multe despre el gasiţi şi într-o postare anterioară (a se vedea aici). Gala organizată de ANOSR se află în plină campanie, reuşind în doar o săptămână să atragă peste 9300 vizitatori unici (conform trafic.ro) şi are peste 390 de cadre didactice înscrise în acest moment în competiţie.

• Cantitatea se referă la numărul de pagini găzduite pe domeniul instituţiei.
• Vizibilitatea se calculează în funcţie de numărul total de legături unice primite (inlinks) de către un domeniu.
• Rich Files înseamnă numărul de fişiere .doc, .pdf., .ps, .ppt disponibile pe domeniu.
• Criteriul Scholar se referă la numărul de articole şi citări pentru fiecare domeniu academic obţinute cu ajutorul motorului de căutare Google Scholar.

Cine sunt primii din în acest clasament mondial? Dar la nivel naţional? Mai jos o parte din prezentare şi analiza asupra rankingului webometrics:

Site-ul MIT (Massachusetts Institute of Technology)- îşi păstrează coroana de câţiva ani buni în clasamentul webometrics.

Ce-am apreciat la aceasta instituţie de învăţământ superior e că, într-adevăr e focalizat pe studenţii săi şi îşi urmează moto-ul “Unlocking Knowledge,Empowering Minds”.
Alte motive pentru care MIT-ul e “ze best”:

• pagina de home a site-ului e updatat zilnic sub formă de print al evenimentelor care au loc în ziua respectivă
• câteva pagini care merită vizitate: http://global.mit.edu/, http://listart.mit.edu/
• au 1800 de cursuri prezentate sub formă de syllabus si o mare parte cu suportul bibliografic în format .pdf
• cursuri audio-video,
• începând cu anul 1944 a adunat peste 74 de profesori laureaţi ai premiului Nobel
  design ingenios, modern şi controversat al spaţiilor din MIT
• şi o groaza de activitati extracuriculare: de la dansuri, film, muzică, media la arhitectură, design, arte vizuale şi literatură .

Well ce părere aveţi despre universităţile noastre? Ce le-aţi dedica? Mie îmi răsună încă Pink Floyd – Another brick In the Wall …