Skip to content

Parcul Herastrau. Loc de promenada…

Aprilie 11, 2010

Micul Paris are o mandrete de parc, construita dupa perioada interbelica in jurul lacului cu acelasi nume, Herastrau; e tot ce-si poate dori un el si-o ia intr-o plimbare de-o seara, un jogger care-si face exercitiile cardiace de dimineata, un catel ce-si cauta pomul, cativa skateri care-si practica flipurile, un iubitor al naturii care evadeaza din poluarea orasului si eu care-mi cautam banca, sa-mi poposesc ochii pe o carte interesanta. Ca paranteza, dadusem din intamplare de ea prin biblioteca unui amic si ma rodea curiozitatea (dupa ce vazusem si filmul) s-o rasfoiesc. Dupa ce-am adulmecat pe indelete cateva capitole din „Sex and the City”, m-a cuprins zgribulitul de la vantul rece al mestecenilor si m-am ridicat sa-mi rasfat privirea prin imprejurimile celui mai mare parc din Romania. Am trecut destul de des prin Bucuresti, insa abia acum mi-am acordat ragaz sa descopar Herastraul. Prin firescul activitatilor parcului, m-a surprins in mod placut un batranel 55+ ce se invartea pe role,  mi-a exaltat narile proaspatul miros al ierbii taiate, m-au fascinat vizual fazanii si lebedele negre, cativa pomi infloriti si  undele lacului. M-au surprins mai putin placut noile bancute cu sigla si numele Bucuresti-ului gravat pe ele (pesemne o forma de branding, mult prea fatisa in opinia mea), m-a intristat sa dau peste pugi de snacksuri prin aleele din Parcul Japonez, sa ma impiedic in gropile din zonele dimprejurul lacului unde s-a stricat asfaltul (probabil de la Ceasca incoace), sa vad indicatoarele parcului roase si vechi, de te-intrebi daca nu cumva au dat ciocanitoarele in ele de s-au stricat in felul acesta, sa descopar Muzeul Etnografic in paragina, cateva sarace pasari ale lacului ingradite in cativa zeci de metri de laculet si tristii pauni aflati intr-o cusca de 3×3 in mijlocul parcului; Peste toate astea am dat nas in nas cu o placa din fata lacului avand mesajul scris mare si grosolan:”Aici nu se scalda, nu e piscina ta!”. Gandidu-ma la motivele pentru care cineva si-ar dori sa se scalde in apa aceasta urat mirositoare, am avansat spre o zona amenajata din stanga lacului, unde am regasit niste busturi  plantate in pamant, sculpturi maronii ce-mi ajungeau pana la brau. Puteau linistit sa concureze  in topul celor mai urate sculturi din lume caci in mine au reusit sa inspire ceva grotesc.

Nu e Versailles si sunt sigura ca dimensiunile sale (peste 110 h) fac dificila intretinerea, caci tine de noi toti sa pastram curatenia si sa nu-i batatorim iarba, mergand pe alei, insa respectul se si da si atunci te astepti de la o administratie a unei capitale, de la administratia celui mai mare parc din tara sa respecte natura si vietatile sale, sa respecte trecatorii si peisagistica locului. Caci pentru a n-a oara riscam sa  intram in modalitatile noastre preferate de a face fata problemelor orasului: conformarea sau scandalizarea prin ridiculizare. Nici una nici cealata nu ne ajuta, nu ne fac mai frumosi, nici mai destepti si parcurile noastre isi vor reprezenta pe drept oamenii ce o strabat.

…si atunci ce e de facut?

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: